Lacrimi…tigari…melodii nefericite…Nu,astazi nu o sa facem asa. Dauneaza,in
primul rand,ce sa-ti mai zic ?! «Fumatul dauneaza grav sanatatii tale si a
celor din jur»,asta este emblema tuturor pachetelor. Observ insa ca a aparut si
varianta « adaptata » a acestui avertisment : «Iubind persoana
gresita dauneaza grav sanatatii tale si nimanui nu-i pasa ». Putina
tristete nu a omorat niciodata pe nimeni dar totusi,nu avem nevoie de ea in
supradoza. Stim cu totii…da,este tragic,viata noastra este o drama continua.Dar
hai sa pastram avertismentul cu tutunul,
parca ar convinge mai multa lume sa se lase de acest viciu (destul de
similar cu dragostea *if u know what I mean*).
Cat timp pachetul aproape gol de Kent din buzunarul meu isi cere
raspicat drepturile de autor,hai sa ne indreptam atentia catre alt plan. Da
draga,astazi te las neterminat.
Deocamdata, hai sa incercam sa ne abandonam
viciile sangeroase si ego-ul nostru mult prea bine hranit de ele.
Astazi o
sa ne ghemuim intr-un fir de ata de cusut si o sa trecem printre buzele
fiecarui om care a indraznit vreodata sa rosteasca un cuvant neadevarat…sau
neiertator…sau mult prea aspru…poate a zgariat
vreun organ tetracameral…
Da,este
cel mai adevarat :noi,ca fiinte umane sunt dezavantajati in aceasta
privinta a comunicarii inter-umane. Noi am fost blestemati sa ne exprimam cel
mai bine prin cuvinte. Dar ce poate fi de fapt un cuvant ? Cuvant este si
cuvantul « cuvant ». Sa spunem ca un cuvant ar putea fi un ac cu gamalie.
Il luam,ii aranjam sistemul de sustinere (aţa) si il
catapultam. Cum a nimerit ? « Cu gamalia in sus. » Ce ? Cine se vaita asa cu pofta ? O
persoana a carei « poezie despre vara mea » a fost condamnata de
sabia destinului. Nici macar cu un motiv…ci la repezeala. In graba sa insa, acul a
strapuns cu un sunet stins de « jalnica idila, frate » centrul
poeziei in cauza. Dupa un timp(crede-ti-ma,am stat eu sa urmaresc) rana s-a
cicatrizat. Stiti ce a ramas in acel loc ? Un semn acoperit de un strat
nou de piele.
Prima
tura :completa. Luam acul din nou,il conectam la ata si il aruncam. Ce sa
vezi tu asa ? « Nu vezi nimic,ia-ti ochelari. Acul…uite ceva ascutit
acolo » A picat, da, cu gamalia in jos. « Poftim ? Era acul
meu preferat,gamalia era si una deosebita,pictata manual,nu alta ». Se pare
ca s-a infipt bine in ceva. Nu
pot vedea gamalia. Cred ca astupa o groapa in trotuar. Semaforul s-a facut
verde. Pe el scrie “Multumesc,acum am incredere in mine”. Pietonii par sa fie
profund recunoscatori si miscati,asa ca nu se grabesc in mersul lor.
Si eu acum in final ma
gandeam sa ma joc cu acul meu…insa mi-am dat seama ca sansele gamaliei sunt
reduse fata de cele ale acului. Asa ca am luat un mic bob de orez,lunguiet si
galbeniu si l-am atasat la capatul gol al acului. Nu este cel mai frumos
ac,insa este sigur si sper sa tina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu