marți, 11 februarie 2014

Joaca zarurile rolul lui Dumnezeu?

 Ora 2:35 dimineata.
                         Pe peretele din camera mea stau gravate versurile:
'Skin the sun
Fall asleep
Wish away
Soul is cheap
Lesson learned
Wish me luck
Sooth the burn
Wake me up'

 Nici nu as vrea sa ma uit la ceas. Stai,daca ma gandesc mai bine,as vrea ca timpul sa se opreasca. Dar numai pentru mine. Insa stiu ca o eternitate alaturi de gandurile mele m-ar dezintegra. La propriu. Mi s-a spus sa scriu si eu despre chestii mai pozitive. Mi s-a spus ca sunt iubita. Mi s-a spus ca nu ar trebui sa-mi pese. Mi s-a spus ca nu sunt ceea ce sunt. Mi s-a spus ca sunt ceea ce nu sunt. Pentru mine,toate reprezinta niste himere. Himere care imi vor invada mintea la ore mai sus mentionate si care nu se vor opri din strigat. Cuvintele nu au sens daca nu sunt interiorizate. Realitatea nu are sens daca nu este constientizata. Insa eu functionez conform principiului 'Question everything you know'. Nu ma incred in nimic desi cred in neincrederea mea. Se pare ca functionez si dupa principiile ateistilor. Daca ar fi sa ma intrebi pe mine vreodata despre lumea din jurul meu,ti-as raspunde ca ea nu exista. Ma intreb cum ar putea un produs al unei constiinte sa fie real,avand in vedere cat este el de subiectivizat. Realitatea ultima ne face farse tuturor. Asa precum hazardul ne poate convinge de existenta unui destin in toate. Ma intreb cum arat eu insami ca un produs al altei constiinte. Ma intreb daca eu nu sunt cumva si produsul propriei mele constiinte. Ti-as spune probabil, ca suntem cu totii atat de ipocriti incat pana si recunoasterea pacatului nostru ne poate condamna la sentinta. Ti-as mai spune ca libertatea fiecaruia nu este decat o forma de ignoranta voita. Ti-as  spune ca religia este o forma utila de a controla distrugerea. Insa eu iubesc hazardul,intunecimile sufletelor si pacatele constiente. Spune-mi si tu mie daca ai putea trai fara intelesuri si perceptii multiple. Lumea este un loc minunat doar pentru ca i se pot atribui mii de sensuri.

 Ora 2:35 dimineata.
 'Whisper things into my brain,assuring me that I'm insane.' Crede-ma,te-ai dezintegra si tu in fata unei realitati obiective iminente. Gandeste-te numai la faptul ca numai tu iti poti interioriza o stare de bine,fericire si chiar iubire. Numai tu poti sti tot ceea ce simti. Exteriorizate,sentimentele se pot rataci in atmosfera,pot atrage particule negative si pot fi interiorizate gresit de o alta constiinta. Isi pierd din realitatea lor,adica ele se pierd  de tine. Acum imi intelegi teama de realitate?!

Ora 2:39 dimineata.
 Timpul a intrat din nou in circuitul sau firesc. Sunt mai linistita. Insa cred ca un atom din mine a reusit totusi sa se rupa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu