Fear of the dark

 Ratiunea primeaza. Intotdeauna. Gandirea este diferita insa de ratiune. Ratiunea face posibil progresul prin derivarea si imbogatirea cunostiintelor mai vechi pentru a ajunge la cunostiinte noi. Capacitatea de a gandi,cea de a rationa este cea care ne diferentiaza pe noi,ca specie umana. Rationalismul,doctrina filosofica ce ne propune sa cunoastem adevarul pe baza ratiunii,pe baza unei indoieli neiertatoare a tot ceea ce ne incojoara. Sa cercetam tot ceea ce invatam sau auzim pana cand capacitatea noastra de cunoastere este satisfacuta si pana cand acestea sunt in cat mai apropiat acord cu realitatea. Simturile reprezinta intr-adevar o modalitate directa de a cunoaste mediul extern.Insa noi oamenii dispunem de constiinta,dispunem de capacitatea de a cunoaste faptul ca noi cunoastem,spre exemplu. Spatiul,timpul,notiunea de frumusete sau iubire reprezinta cuplari exterioare ale unor concepte proprii ce reflecta capacitatile noastre cognitive.Din pacate,realitatea ultima nu o putem cunoaste caci realitatea este perceputa de fiecare individ intr-un mod mereu diferit,potrivit capacitatilor sale mentale. Fiecare vede lucrurile asa cum vrea el sa le vada,mai simplu.Si este minunat caci asta inseamna ca noi putem cunoaste si ceea ce poate ca nu exista de fapt. Iar,totodata,ea este singura unealta pe care o avem in speranta de a nu ne auto-amagi.
 Dar nu imi voi pierde chiar tot timpul spre a ridica in slavi puterea ratiunii umane. As vrea sa vorbesc si despre demonii ei ce o impiedica sa functioneze.

Ignoranta,precum Lucifer,ingerul damnat care in caderea sa din Rai a format Infernul, formeaza un abis al non-ratiunii.Mie,personal,imi pare cel mai urat si inselator demoni dintre toti. Ea este diferita de nepasare prin refuzul ei categoric de a cunoaste. Este o stare pasiva,de simpla acceptare a unor judecati in lipsa unei alte alternative de cunoastere. Este cea care ne rapeste o posibila sursa de cunoastere,de descoperire. Este nefericita stare in care nu stii ca nu stii. Insa,ea se poate trata prin puterea dorintei de verificare,analizare,experimentare,de cunoastere ce intotdeauna a facut lumina chiar si prin negura vidului.

Cea de-al doilea demon este unul care poate fi infrant mult mai usor si  care este alimentat din interior. Aici intervine in scena nepasarea. Este refuzul de a accepta ceea ce deja cunoastem pentru ca nu corespunde cu dorintele sau aspiratiile noastre. Este insa cea care ne poate indruma sa comitem erori sau sa ranim anumite persoane. Este o stare a refuzului personal,care depinde in mare parte de afectivitate. Putem fi nepasatori din teama,ura,manie,iubire sau tristete. Si asta ne raneste. Ne raneste ego-ul personal dar si pe al celorlalti.

  Si in final,de ce sunt toate acestea importante? Este important sa fii constient. De tot ceea ce se intampla in jurul tau si de tot ceea ce se intampla cu tine. Este important sa  stii cum sa nu cazi prada aparentelor,a judecatilor eronate. Este important pentru tine,pentru oricine,pentru realitate. Este important pentru ca tocmai ratiunea iti ofera un loc inalt in Univers si posibilitatea de a fi constient de ocuparea acelui loc.

Fericirea nu este o constanta

  "Fericire,ce fericire!" Eu nu cred in fericire. Fericirea reprezinta o stare imobila,in care omul nu mai aspira catre nimic altceva,in care acesta este perfect multumit cu ceea ce are.Or acest lucru nu este posibil intr-o lume vie,in continua schimbare. Il putem aborda ca pe un vis utopic la care se poate ajunge doar pe calea spirituala. Dar multi dintre noi nu suntem dispusi sa renuntam la comfortul lumii noastre materiale.
   Cred insa ca satisfactia de sine este un lucru placut. Cred ca este magulitor sa fii apreciat si iubit pentru ceea ce esti. Si mai cred ca toate acestea nu sunt,din pacate,stari constante.Insa, noi oamenii avem capacitatea de a redescoperi si de a ne reorganiza pe noi insine. Suntem fiinte rationale,care gandesc si isi realizeaza propriul drum in viata.
 Ca si in natura,totul fluctueaza iar oamenii si afectele sau starile lor nu pot scapa din ghearele acestui fenomen. Spre exemplu,cand esti suparat sau dezamagit,te intrebi de ce te simti in acest fel. In mod reflex vei incerca sa gasesti un motiv extern al nefericirii: o experinta neplacuta, un fapt nerealizat,etc. Daca este sa generalizam si mai mult,vom ajunge la observatia ca toate aceste afecte neplacute survin in urma schimbarii de stare. Schimbarii de stare al mediului extern ce va determina implicit si o schimbare interna,de adaptare. Omul,ca fiinta bio-psiho-sociala este personalitate si astfel,viata sa psihica influenteaza felul in care acesta percepe mediul extern si schimbarile produse. Datoria psihicului sau este aceea de a adapta comportamentul mediului exterior pentru a asigura optima functionare a individului.
 Din pacate,schimbarea nu este perceputa ca pe un fapt aducator de progres. Atunci cand ceva variaza fara controlul nostru in cadrul rutinei noastre (si aici ma refer la rutina pe toate planurile:social,profesional,relational) nu putem intrevedea nici un beneficiu  imediat de pe urma schimbarii. Insa,beneficiile pe termen lung sunt imprevizibile. Nici macar nu stii daca sunt beneficii sau nu. Dar stii ca ele iti vor popula soseaua pe care se intinde destinul tau. In loc sa ne plangem in urma pierderii sau a suferintei experimentate in urma schimbarii,am putea foarte bine sa ne punem in functiune mecanismele de adaptare.
       Sa incercam,astfel,un exercitiu de readaptare:

•  Priveste ceea ce ti-a ramas in urma pierderii si valorifica la maximum.Intoarce-te la valorile tale vechi si imbunatateste-le daca cele noi nu dau roade. 
•  Daca nu ai reusit din prima,gandeste-te ca ai dobandit o experienta si valorific-o in alt mod. Numai experienta poate duce la cunoastere.Si numai cunoasterea duce la succes. 
• Nu te gandi ca nimic nu va mai fi la fel ca inainte. Gandeste-te ca,in acest mod,poti dobandi experiente noi,poti cunoaste alti oameni si iti poti da seama de ceea ce conteaza cu adevarat in viata.
• Nu te baza prea mult pe altii. Tu esti singurul responsabil de starile tale afective prin modul in care reactionezi la mediu. Imbratiseaza schimbarea ca pe o cale a progresului si adapteaza-te in asa fel incat sa te simti bine.
• Poti fi sigur ca nu esti singurul care se confrunta sau se va confrunta cu situatii dificile,indiferent de natura lor. Lumea in care traiesti se va schimba in mod constant.
• Asteptarile ridicate conduc la dezamagire. Daca vei lasa lucrurile sa se intample de la sine,vei fi surprins si le vei aprecia mult mai mult.

To be or not to be…a Scarlett Letter?

“Pe camp negru,litera A in rosu”.

  Celebrul roman “Litera stacojie” de Nathaniel Hawthorne ne propune imaginea unei Anglii puritane,in secolul al 17 lea unde suferinta si fragilitatea umana sunt subliniate in cadrul celor relatate.

  Acum,voi pleca de la premisa ca majoritatea celor ce au bine-voiesc a citi cele scrise de mine, au vazut sau stiu ce simbolizeaza semnul A. Exact,simbolul adulterului,al desfranarii omenesti.

 Pentru a va familiariza cu ceea ce voi discuta in continuare,voi preciza aspectele esentiale ale romanului. In primul rand, povestea centrala este cea a vietii lui Hester Prynne,femeia ce a fost acuzata de adulter in timpul in care sotul ei batran era plecat din tara. De precizat este faptul ca actiunea se petrece intr-o societate conservatoare,anglicana,puritana unde religia si etica acesteia stapaneau. Hester a fost obligata ,drept pedeapsa, sa poarte pe piept o litera stacojie(A) ca semn al pacatului acesteia. Mai mult,aceasta era privata de o viata sociala,fiind blamata si supusa unei umilinte publice pentru a-si recunoaste si regreta pacatul. Copilul acesteia,micuta Pearl simbolizeaza rodul pacatului lui Hester,rodul amorului tainic. Insa Hester isi indura pedeapsa cu rabdare si intelegere ;societatea izoland-o si blamand-o din cauza semnului rosu,brodat pe pieptul acesteia. Dar si din cauza uni secret adanc tainuit de femeie. Identitatea celui de-al doilea vinovat de adulter era pastrata secreta de catre Hester,fiind nevoita sa indure umilintele si rautatile lumii de una singura,ca parte a izbavirii de pacat.

  In acea vreme, in care accentul era pus pe morala si etica religioasa, exista un preot suprem,un pastor,si acesta se numea Dimmesdale. Acesta era perceput ca un om neprihanit,intelept,moral,demn de respect si admiratie. Secretul ascuns de acesta,adanc intesat in inima era insa unul sumbru,care ii macina sufletul,fiind supus unei presiuni constante,atat din partea pretentiilor oamenilor cat si din partea constiintei sale incarcate. Preotul Dimmesdale era vinovat de adulter. Insa acest fapt va fi dezvaluit numai in finalul cartii,dupa ce acesta va fi chinuit de lungi suferinte si de obligatia de a-si ascunde pacatul de ochii oamenilor care il considerau un model de urmat. Se pare ca,suferintele de ordin sufletesc ale preotului au determinat materializarea  unui semn asemanator cu cel al lui Hester pe pieptul acestuia,ce va fi dezvaluit in final,in fata multimii.

 In sfarsit,preotul va fi rapus de suferintele si amagirile indurate si,prin intermediul indurarii acestor suferinte si recunoasterea de pacat,va fi izbavit de aceasta vina. Caci constientizarea pacatului si indurarea cu tact si cu solemnitatea a repercursiunilor acestuia reprezinta un act de izbavire si de redemptie. Sufletul chinuit,zbuciumat de framatari interioare al preotului se diferentia de cel al lui Hester, a carei pedeapsa era una publica. In cadrul cartii, se spune ca unii cetateni credeau ca inainte de moarte,preotul si-a asumat acest pacat al femeii pentru a demonstra ca nici macar cel mai sfant si neprihanit dintre oameni nu poate detine moralitatea suprema. O viziune destul de interesanta avand in vedere contextul ei.

Asumarea actului comis va simboliza in final o cale spre iertare,spre recunoastere sincera a pacatului si spre izbavirea acestuia cu o tarie de caracter si gandire morala ce va incadra adulterul ca pretext pentru un act moral superior oricarui altuia. Caci prima cale catre iertare si indreptare este recunoasterea,constientizarea si indurarea.

« Acest boboc va simboliza,nadajduim,o dulce floare de moralitate […] ce va indulci deznodamantul intunecat al unei povestiri despre fragilitatea si suferinta umana. »

  In final,semnul pacatului purtat de Hester cu mandria si speranta  izbavirii,va deveni un simbol al redemptiunii,al curajului de a afisa in mod public suferintele indurate in urma unui act puternic blamat de societate,spre a spulbera mitul unei societati lipsite de imoralitate si de a oferi un loc caintei intre treptele moralitatii. 

 Ceea ce ma indeamna sa ma intreb daca nu cumva fiecare dintre noi purtam gravat in suflet cate un mic simbol stacojiu...

 

Basket case

Viata aninata-ntr-un fir de nuc

Nu se iroseste:ea se reinventeaza la un suc.

Firea umana nu piere din cristal

Ci doar il ciobeste,facandu-l sa para la fel de egoist si banal.

Dorintele si visele condamnate vesniciei

Seaca pana la zero spiritul si puterile energiei.

Iubirea nu ineaca fiinta in vulnerabilitate

Ci ii ofera o sansa la abandonarea eului incomensurabil.

Puterea nu tine cu pumnul de fier

Schimbarea mentalitatii ii confera adevaratul ei tel

Cerul nu pare infinit sub deficientele noastre infime 

Ci sub aspiratiile noastre nerealizate de conditia umana,neegalabila ca marime.

Sexul nu inhiba subiecte sau actiuni

El elibereaza dorinta de eliberare:

 Antagonic conditiei existentei oamenilor:puternic constienta,insuficient sustinuta de forte proprii si egalabile.

You can shine brighter

 Voi ştiţi cum se formează o gaură neagră,nu? Da,aici ma refer si la teoria relativitatii generalizate legate de curbura spatiu-timp a lui Einstein. Ei bine,se pare ca stelele,globuri de gaze fierbinti, sunt pastrate in viata de catre combustibilul lor,hidrogenul aflat in fuziune care se transforma in heliu, elibereaza energie si sustine steaua pentru a nu se prabusi sub propria ei forta gravitationala. Insa stelele poseda o cantitate limitata de hidrogen si atunci cand acest reactor termonuclear al stelei cedeaza,steaua se prabuseste sub propria sa forta gravitationala. Aceasta,din cauza presiunii si densitatii crescute, se transforma in stea neutronica. Forta gravitationala invinge toate sfortarile opuse de catre neutronii sau quarcurile stelei, aceasta devenind din ce in ce mai mica…pana la zero. Atunci aceasta se prabuseste intr-o gaura spatiu-timp,intr-un punct infinit. Devine un nimic infinit care absoarbe orice in infernul sau exilat din lumea legilor fizicii.

  Ce legatura are gaura neagra cu ceea ce as dori eu sa transmit acum ? Cred ca fiecare om doreste mai intai sa se cunoasca pe sine pentru a putea descoperi felul in care acesta cunoaste lumea exterioara. Sa presupunem ca mediul extern este reprezentat de catre forta gravitationala a stelei. Dar cine este steaua ? Tu,cel care citesti,fireste. Esti o stea in propriul tau univers,o vedeta,soare pamantesc. Sa revenim. Hidrogenul aflat in fuziune poate fi simbolizat cu usurinta de catre gandurile tale,de afectivitatea ta,puterea ratiunii tale,de psihicul tau. Cu cat te opui mai mult realitatii, cu cat incerci sa o maschezi,sa o reduci la tacere si sa iti insusesti rolul ei de pantomim ; cu atat aceasta te va acapara mai mult,te va controla,te va transforma in sine…in ceea ce tu nu esti. Si apoi ? Ei bine,apoi,te faci din ce in ce mai mic…pana la zero. Iti pierzi identitatea,ratiunea,judecata,simtul moralitatii si te scufunzi in eul tau cel mai profund si crud,manat doar de placeri si dorinte. Te transformi intr-o marioneta a societatii,devii un punct intr-o minciuna infinita,un punct la infinit. Un punct la nimic,mai bine spus.

  Dar tu nu trebuie sa te ingrijorezi. Nimeni nu scapa din conditiile vitrege ale naturii umane. Aceasta moarte neutronica a ta nu va fi de fapt singura. Poti privi in acelasi mod sub orice aspect al vietii tale :relational,social,cultural,profesional. Insa pentru noi exista o limita caci la final, ne prabusim sub propria noastra viata,tot pentru ca am epuizat un combustibil limitat in noi… iar natura isi cere cuvantul. Exista o infinitate de infinitati si de aceea este bine ca putem constientiza si putem alege.