miercuri, 15 ianuarie 2014

To be or not to be…a Scarlett Letter?



“Pe camp negru,litera A in rosu”.

  Celebrul roman “Litera stacojie” de Nathaniel Hawthorne ne propune imaginea unei Anglii puritane,in secolul al 17 lea unde suferinta si fragilitatea umana sunt subliniate in cadrul celor relatate.
  Acum,voi pleca de la premisa ca majoritatea celor ce au bine-voiesc a citi cele scrise de mine, au vazut sau stiu ce simbolizeaza semnul A. Exact,simbolul adulterului,al desfranarii omenesti.
 Pentru a va familiariza cu ceea ce voi discuta in continuare,voi preciza aspectele esentiale ale romanului. In primul rand, povestea centrala este cea a vietii lui Hester Prynne,femeia ce a fost acuzata de adulter in timpul in care sotul ei batran era plecat din tara. De precizat este faptul ca actiunea se petrece intr-o societate conservatoare,anglicana,puritana unde religia si etica acesteia stapaneau. Hester a fost obligata ,drept pedeapsa, sa poarte pe piept o litera stacojie(A) ca semn al pacatului acesteia. Mai mult,aceasta era privata de o viata sociala,fiind blamata si supusa unei umilinte publice pentru a-si recunoaste si regreta pacatul. Copilul acesteia,micuta Pearl simbolizeaza rodul pacatului lui Hester,rodul amorului tainic. Insa Hester isi indura pedeapsa cu rabdare si intelegere ;societatea izoland-o si blamand-o din cauza semnului rosu,brodat pe pieptul acesteia. Dar si din cauza uni secret adanc tainuit de femeie. Identitatea celui de-al doilea vinovat de adulter era pastrata secreta de catre Hester,fiind nevoita sa indure umilintele si rautatile lumii de una singura,ca parte a izbavirii de pacat.
  In acea vreme, in care accentul era pus pe morala si etica religioasa, exista un preot suprem,un pastor,si acesta se numea Dimmesdale. Acesta era perceput ca un om neprihanit,intelept,moral,demn de respect si admiratie. Secretul ascuns de acesta,adanc intesat in inima era insa unul sumbru,care ii macina sufletul,fiind supus unei presiuni constante,atat din partea pretentiilor oamenilor cat si din partea constiintei sale incarcate. Preotul Dimmesdale era vinovat de adulter. Insa acest fapt va fi dezvaluit numai in finalul cartii,dupa ce acesta va fi chinuit de lungi suferinte si de obligatia de a-si ascunde pacatul de ochii oamenilor care il considerau un model de urmat. Se pare ca,suferintele de ordin sufletesc ale preotului au determinat materializarea  unui semn asemanator cu cel al lui Hester pe pieptul acestuia,ce va fi dezvaluit in final,in fata multimii.
 In sfarsit,preotul va fi rapus de suferintele si amagirile indurate si,prin intermediul indurarii acestor suferinte si recunoasterea de pacat,va fi izbavit de aceasta vina. Caci constientizarea pacatului si indurarea cu tact si cu solemnitatea a repercursiunilor acestuia reprezinta un act de izbavire si de redemptie. Sufletul chinuit,zbuciumat de framatari interioare al preotului se diferentia de cel al lui Hester, a carei pedeapsa era una publica. In cadrul cartii, se spune ca unii cetateni credeau ca inainte de moarte,preotul si-a asumat acest pacat al femeii pentru a demonstra ca nici macar cel mai sfant si neprihanit dintre oameni nu poate detine moralitatea suprema. O viziune destul de interesanta avand in vedere contextul ei.


Asumarea actului comis va simboliza in final o cale spre iertare,spre recunoastere sincera a pacatului si spre izbavirea acestuia cu o tarie de caracter si gandire morala ce va incadra adulterul ca pretext pentru un act moral superior oricarui altuia. Caci prima cale catre iertare si indreptare este recunoasterea,constientizarea si indurarea.

« Acest boboc va simboliza,nadajduim,o dulce floare de moralitate […] ce va indulci deznodamantul intunecat al unei povestiri despre fragilitatea si suferinta umana. »

  In final,semnul pacatului purtat de Hester cu mandria si speranta  izbavirii,va deveni un simbol al redemptiunii,al curajului de a afisa in mod public suferintele indurate in urma unui act puternic blamat de societate,spre a spulbera mitul unei societati lipsite de imoralitate si de a oferi un loc caintei intre treptele moralitatii. 

 Ceea ce ma indeamna sa ma intreb daca nu cumva fiecare dintre noi purtam gravat in suflet cate un mic simbol stacojiu...

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu