Fear of the dark

 Ratiunea primeaza. Intotdeauna. Gandirea este diferita insa de ratiune. Ratiunea face posibil progresul prin derivarea si imbogatirea cunostiintelor mai vechi pentru a ajunge la cunostiinte noi. Capacitatea de a gandi,cea de a rationa este cea care ne diferentiaza pe noi,ca specie umana. Rationalismul,doctrina filosofica ce ne propune sa cunoastem adevarul pe baza ratiunii,pe baza unei indoieli neiertatoare a tot ceea ce ne incojoara. Sa cercetam tot ceea ce invatam sau auzim pana cand capacitatea noastra de cunoastere este satisfacuta si pana cand acestea sunt in cat mai apropiat acord cu realitatea. Simturile reprezinta intr-adevar o modalitate directa de a cunoaste mediul extern.Insa noi oamenii dispunem de constiinta,dispunem de capacitatea de a cunoaste faptul ca noi cunoastem,spre exemplu. Spatiul,timpul,notiunea de frumusete sau iubire reprezinta cuplari exterioare ale unor concepte proprii ce reflecta capacitatile noastre cognitive.Din pacate,realitatea ultima nu o putem cunoaste caci realitatea este perceputa de fiecare individ intr-un mod mereu diferit,potrivit capacitatilor sale mentale. Fiecare vede lucrurile asa cum vrea el sa le vada,mai simplu.Si este minunat caci asta inseamna ca noi putem cunoaste si ceea ce poate ca nu exista de fapt. Iar,totodata,ea este singura unealta pe care o avem in speranta de a nu ne auto-amagi.
 Dar nu imi voi pierde chiar tot timpul spre a ridica in slavi puterea ratiunii umane. As vrea sa vorbesc si despre demonii ei ce o impiedica sa functioneze.

Ignoranta,precum Lucifer,ingerul damnat care in caderea sa din Rai a format Infernul, formeaza un abis al non-ratiunii.Mie,personal,imi pare cel mai urat si inselator demoni dintre toti. Ea este diferita de nepasare prin refuzul ei categoric de a cunoaste. Este o stare pasiva,de simpla acceptare a unor judecati in lipsa unei alte alternative de cunoastere. Este cea care ne rapeste o posibila sursa de cunoastere,de descoperire. Este nefericita stare in care nu stii ca nu stii. Insa,ea se poate trata prin puterea dorintei de verificare,analizare,experimentare,de cunoastere ce intotdeauna a facut lumina chiar si prin negura vidului.

Cea de-al doilea demon este unul care poate fi infrant mult mai usor si  care este alimentat din interior. Aici intervine in scena nepasarea. Este refuzul de a accepta ceea ce deja cunoastem pentru ca nu corespunde cu dorintele sau aspiratiile noastre. Este insa cea care ne poate indruma sa comitem erori sau sa ranim anumite persoane. Este o stare a refuzului personal,care depinde in mare parte de afectivitate. Putem fi nepasatori din teama,ura,manie,iubire sau tristete. Si asta ne raneste. Ne raneste ego-ul personal dar si pe al celorlalti.

  Si in final,de ce sunt toate acestea importante? Este important sa fii constient. De tot ceea ce se intampla in jurul tau si de tot ceea ce se intampla cu tine. Este important sa  stii cum sa nu cazi prada aparentelor,a judecatilor eronate. Este important pentru tine,pentru oricine,pentru realitate. Este important pentru ca tocmai ratiunea iti ofera un loc inalt in Univers si posibilitatea de a fi constient de ocuparea acelui loc.