Fericirea nu este o constanta

  "Fericire,ce fericire!" Eu nu cred in fericire. Fericirea reprezinta o stare imobila,in care omul nu mai aspira catre nimic altceva,in care acesta este perfect multumit cu ceea ce are.Or acest lucru nu este posibil intr-o lume vie,in continua schimbare. Il putem aborda ca pe un vis utopic la care se poate ajunge doar pe calea spirituala. Dar multi dintre noi nu suntem dispusi sa renuntam la comfortul lumii noastre materiale.
   Cred insa ca satisfactia de sine este un lucru placut. Cred ca este magulitor sa fii apreciat si iubit pentru ceea ce esti. Si mai cred ca toate acestea nu sunt,din pacate,stari constante.Insa, noi oamenii avem capacitatea de a redescoperi si de a ne reorganiza pe noi insine. Suntem fiinte rationale,care gandesc si isi realizeaza propriul drum in viata.
 Ca si in natura,totul fluctueaza iar oamenii si afectele sau starile lor nu pot scapa din ghearele acestui fenomen. Spre exemplu,cand esti suparat sau dezamagit,te intrebi de ce te simti in acest fel. In mod reflex vei incerca sa gasesti un motiv extern al nefericirii: o experinta neplacuta, un fapt nerealizat,etc. Daca este sa generalizam si mai mult,vom ajunge la observatia ca toate aceste afecte neplacute survin in urma schimbarii de stare. Schimbarii de stare al mediului extern ce va determina implicit si o schimbare interna,de adaptare. Omul,ca fiinta bio-psiho-sociala este personalitate si astfel,viata sa psihica influenteaza felul in care acesta percepe mediul extern si schimbarile produse. Datoria psihicului sau este aceea de a adapta comportamentul mediului exterior pentru a asigura optima functionare a individului.
 Din pacate,schimbarea nu este perceputa ca pe un fapt aducator de progres. Atunci cand ceva variaza fara controlul nostru in cadrul rutinei noastre (si aici ma refer la rutina pe toate planurile:social,profesional,relational) nu putem intrevedea nici un beneficiu  imediat de pe urma schimbarii. Insa,beneficiile pe termen lung sunt imprevizibile. Nici macar nu stii daca sunt beneficii sau nu. Dar stii ca ele iti vor popula soseaua pe care se intinde destinul tau. In loc sa ne plangem in urma pierderii sau a suferintei experimentate in urma schimbarii,am putea foarte bine sa ne punem in functiune mecanismele de adaptare.
       Sa incercam,astfel,un exercitiu de readaptare:

•  Priveste ceea ce ti-a ramas in urma pierderii si valorifica la maximum.Intoarce-te la valorile tale vechi si imbunatateste-le daca cele noi nu dau roade. 
•  Daca nu ai reusit din prima,gandeste-te ca ai dobandit o experienta si valorific-o in alt mod. Numai experienta poate duce la cunoastere.Si numai cunoasterea duce la succes. 
• Nu te gandi ca nimic nu va mai fi la fel ca inainte. Gandeste-te ca,in acest mod,poti dobandi experiente noi,poti cunoaste alti oameni si iti poti da seama de ceea ce conteaza cu adevarat in viata.
• Nu te baza prea mult pe altii. Tu esti singurul responsabil de starile tale afective prin modul in care reactionezi la mediu. Imbratiseaza schimbarea ca pe o cale a progresului si adapteaza-te in asa fel incat sa te simti bine.
• Poti fi sigur ca nu esti singurul care se confrunta sau se va confrunta cu situatii dificile,indiferent de natura lor. Lumea in care traiesti se va schimba in mod constant.
• Asteptarile ridicate conduc la dezamagire. Daca vei lasa lucrurile sa se intample de la sine,vei fi surprins si le vei aprecia mult mai mult.