marți, 25 martie 2014

My reality,your illusion

Un ultim exercitiu de imaginatie. Vom avea nevoie de ac,ata,foarfeca,creativitate si stapanire de sine. Prima data,te rog sa iti eliberezi mintea. Sa nu te mai gandesti la nimic.Inchide ochii si doar imagineaza-ti. 

Ia foarfeca si decupeaza o hartie in forma de cerc. Astazi iti voi povesti cate ceva despre iluzii. Orice poate fi de fapt o iluzie. Existenta noastra si conditia umana sunt unele efemere,ce au fost menite sa piara si sa renasca la infinit din aceeasi materie primordiala;nu sa dureze spatial si temporal la infinit. Ci pur si simplu...sa existe in discontinuitate impreuna.

Spre exemplu,din dorinta de a transcede infinitatea si realul concret,omul tinde sa isi imagineze fapte sau sa distorsioneze realitatea.Si mai concret,incearca sa iti amintesti ultima oara cand ai avut parte de un moment cu adevarat special. In general,amintirile frumoase contin o nota puternica de afectivitate. Emotiile si sentimentele investite in semnificatia respectivului episod tind sa invaluie amintirea acelor momente intr-un val mult prea fabulos.Tinzi  sa iti indepartezi amintirile de realitate si sa le apropii de tine. Nu le vei putea poseda,ele nu iti apartin tie. Ci doar ceea ce simti prin ele,emotiile transmise de retrairea lor mintala iti apartin.Deci,iti poti crea propriile iluzii.Si aici poti utiliza stapanirea de sine ca leac si medicament preventiv.

Gandeste-te ca poti trai o iluzie. Te poti retrage in tine insuti atat de mult incat tu devii propria ta inchisoare. O inchisoare a alienarii,rece,solitara,impanzita de gratiile nesigurantei sau fricii ce nu permit evadarea. Devii propriul tau centru de gravitatie al universului si iti desprinzi ramurile de orice lume reala externa. Este acel moment in care poti spune ca ai trait in minciuna,ca ai trait o iluzie. Mai mult,poti iubi o iluzie. Si lasa-ma acum sa-ti explic. La fiecare persoana pe care o intalnesti,poti iubi un lucru dintre urmatoarele doua: lucruri care le iubesti la tine insuti sau lucrurile care tie iti lipsesc ca si persoana. Si de aici ar trebui sa te cauti pe tine insuti,sa te intregesti,sa iti cosi franturile din tine pierdute si apoi sa iubesti. Atunci cand iubesti pe cineva,il iubesti ca o persoana intreaga,ca un tot unitar unic in care ii oferi sansa propriului tau eu de a se regasi,de a se auto-evalua. Si il iubesti asa cum e. In alt mod,poti risca sa creezi o iluzie dintr-o persoana reala. In alt mod,poti risca sa nu ii iubesti defectele. Poti risca sa nu il iubesti pe el,ca persoana. Si poti risca sa iubesti doar o iluzie.

La final,te voi ruga sa intepi intr-un punct cercul decupat la inceput si sa treci ata prin el.Nu,poveste mea despre iluzii va ramane deschisa. Te voi lasa pe tine sa o continui si cu alte situatii. Acum,ia cercul si arunca-l in aer. Fa-l sa zboare si povesteste-le tuturor ca a zburat. Eu voi da de stire ca pur si simplu,cercul s-a prabusit din prima. Acum am mentionat si faptul ca puterea iluziilor ii poate afecta si pe altii,nu doar pe tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu