Read smoke kiss

'And when we walk down the street 
The wind sings our name in rebel songs 
The sounds of the night should make us anxious 
But it's much too late when the fear is gone'

Ţigări,pasiuni,săruturi,ură,grotesc,iubire,nepăsare,paradox,dualitate şi Megadeth. Totul glazurat cu o carte bună. Distopiile politice,preferatele mele. Întotdeauna o carte bună face diferenţa dintre o iubire eşuată şi una împlinită. Foarte simplu: atunci când iubeşti nu mai simţi nevoia de a te cufunda în vieţile imaginate de alţii,eşti mult mai concentrat pe firul tău epic. Însă până şi povestea ta,a mea şi a tuturor are un punct culminant(sau un climax, cum îmi place să-l numesc eu) urmat în mod inevitabil de un sfârşit. Şi aici voi ajunge la ţigări. Numai Dunhill negru. Prin ele vei deosebi cel mai uşor un vis rătăcitor în timp şi spaţiu de pasiunile tale adevărate pe care trebuie să le aprinzi,să le consumi,să le laşi să te consume. Şi să faci asta în fiecare zi. Şi ştii ce ar mai trebui să faci? Să săruţi. Orice,oriunde,oricum,oricând. Ştii filmul/cartea "Eat,pray,love"?!

Eu îţi propun aici tot 3 paşi simpli spre fericire şi împlinire:
Read,smoke,kiss.
 Sărută în fiecare zi. Chiar dacă îţi săruţi mama,bunica,icoana,prietenul/prietena sau pisica. Trebuie să oferi ceva pentru a primi înapoi. Trebuie să-i oferi karmei ceva să fie pus în circulaţie. Dar asigură-te întotdeauna că eşti liber: că nimic şi nimeni,nici măcar tu însuţi, nu te constrânge.Ideea este să fii tu însuţi mereu,indiferent ce faci, să îţi păstrezi esenţa.

Însă acum observ că mai am doar o infinitate de secundă pentru a termina ceea ce aveam de spus. Dacă vei realiza acest ritual zilnic va părea puţin ciudat la început,dar va da roade.Tu îl poţi percepe acum fie ca pe un mod de viaţă cu care probabil eşti deja obişnuit, fie ca pe un 'Orgy Porgy',ritual ciudat şi mistic întocmai ca cel descris de Huxley in "Minunata lume noua". Eu deja dansez în cercuri pe un fundal sonor impregnat de Metallica. Dar tot am o ruptură în lanţ. M-am apucat de o carte care zăcea demult pe noptiera mea, "În căutarea timpului pierdut"...


'And when we walk down the street
The wind sings our name in rebel songs
And it's much too late when the fear is gone'