marți, 30 iulie 2013

Let it die...



 


Cand amintirea ramane realitatea ultima
 Cand gandul aluneca incet in surdina
Cand ploaia ma trezeste ca o lumina
 Cand ecoul iubirii nu mai rasuna
Cand singuratatea soapte suspina
 Lasandu-ma amintirilor prada,
Tu vei mai aparea in franturi de vise
 Unde candoarea iubirii inca resimte
Petale uscate cazute demult
 Ce nu au fost purtate de vantul nauc.
Chiar daca anii isi vor imprima insigna
 Timpului reluat in vesnicie
Iubirea mea atemporala iti va surade nefericirea.



sâmbătă, 27 iulie 2013

My thoughts on reality and perceptions



 

  In primul rand,subiectul abordat momentan m-a fascinat dintotdeauna. Nu am de unde sa stiu daca chiar exista aceasta dimensiune ultima,numita realitate;nimeni nu ar putea-o cunoaste. Nu ma ghidez dupa o filozofie anume,ci doar incerc sa inteleg. Deci,as putea presupune ca asa numita cunoastere “a priori” ma poate ajuta, impreuna cu experienta acumulata, sa imi definesc realitatea si actiunile coordonate dupa aceasta.Voi incepe de la simplul fapt ca tot ceea ce exista cu adevarat este doar in mintea umana,caci realitatea este modificata dupa transparenta lentilelor prin care fiecare vede lumea. Tot ceea ce exista este caracterizat de spatiu si timp. Deci si constiinta mea are ca si caracteristici reale spatiul si timpul. Formele obiectelor(universaliile) exista in mintea fiecaruia.Aceste universalii au anumite caracteristici proprii,particularele.Percepem obiectele prin prisma subiectivitatii proprii,le atribuim caracteristicile dorite,in mod inconstient.Nimeni nu este controlat de vreo forta straina exterioara atat timp cat acesta constientizeaza acest lucru.As putea crede ca noi,oamenii,cautam eul propriu in orice situatie,incercand sa ni-l identificam. Perceptia asupra realitatii este relativa,acesta fiind diferita de la o cultura la alta,de la un grup social la altul sau in functie de experienta proprie. Da,sustin empirismul,cunoasterea provine din experienta. Pe de alta parte,rationalistii sustin ca exista anumite legi sau fapte valabile si cunoscute ce sunt prezente in minte inainte de dobandirea cunoasterii din experienta. La fel de adevarat. Lumea obisnuita este rezultatul unei interactiuni dintre incogniscibil(realitatea ultima) si structurile mintii noastre. Deci,fiecare individ isi percepe separat propria realitate prin spectrul structurilor mintii sale. Consider ca lumea,asa cum o vede fiecare,realitatea,in termeni exacti este doar o iluzie structurata de creierul nostru,lucrurile pe care le vedem neexistand independent de constiinta. 




 Deci realitatea este o iluzie pe care si-o creeaza fiecare. Si iluziile in general sunt create cu ajutorul aparentelor. Fiecare percepe realul in felul sau propriu.Normalitatea nu exista in acest caz.

luni, 22 iulie 2013

As you might like it...



  De ce scriu ? Zău că nu ştiu de ce scriu. De ce mă chinui să respir 24 de ore pe zi ? Nici asta. Cred că uneori ne mulţumim cu iluzia de a  ne trăi viaţa. Chiar si asta ne poate satisface orgoliile uneori. În lipsă de altceva,e ok. Scriu ceea ce simt,cînd vreau si cum vreau ca să îmi pot elibera mintea.
   Iată cobaiul de experiment pe birou.Elasticul care se întinde albăstrui în mîinile tale si îşi subţiază si depărtează marginile…se deschide de bună-voie.Se contorsioneaza…e in tensiune…rezista presiunii… îşi atinge libidoul si geme de plăcere. Vrea mai mult. Te imploră să îl eliberezi.Nu mai rezistă forţei ce-i prelungeste apogeul.Arată a infinit limitat.Îşi dă drumul…se desprinde din strînsoare si cade.Nu,nu se rupe.Doar cade si dă glas orgasmului. Starea de linişte care ii succede...un adevărat lux  să te descătuşezi de presiune... 


*marshmallow's voice* Yaaaay,Unicorns!!
 ....
ups,wrong post.  
 ....
*scroll*
*scroll* 

duminică, 21 iulie 2013

‘I ate civilization. It poisoned me. I ate my own evil nature.’

    * male human being approaching me*
Him: My dear Lady,do tell me, with what pleasant hobby are you occupying your precious lifetime? I would like to know,if you are willing to tell me,if there is any chance for me to take up some time in your life. I find you very delicate,my Lady, and I do believe that your heart can offer me some mutual affection.
Me: Well,dear Sir, I must admit that your words do surprise me and I believe that your willing can turn true some day.
Him: Dear Lady,I must say that I have never met anybody like you in my whole life and I would do anything just to be around you.And,the most important thing,I will love you till the very end.
Me: One must know that your words have a very soft scent and they must be sustained by  strong evidence.But I must admit that I am a dreamer and a fool and these jobs are occupying my entire being and lifetime.
Him: Oh,my dear Lady,have mercy on my poor heart and beliefs. I was willing to make you happy.
Me:  Dear Sir, I do not wish to make you unhappy but you must understand me.Happiness has got to be paid for. You are too much interested in beauty and flirting.I am too much interested in truth. I have to pay too.  

Dreams,you see...

sâmbătă, 20 iulie 2013

Mica recenzie si o abordare personala






   Astazi s-a intamplat sa termin de citit o carte interesanta: 'Brave New World' de Aldous Huxley. Aceasta este o distopie politica si este deseori comparata cu cea apartinandu-i lui George Orwell,anume "1984".Ideologiile prezentate in cele doua se situeaza la poli opusi. George Orwell proune o lume dominata de teama,ura, teroare,propaganda si un sistem de conducere totalitar in care orice incercare de revolutie este abolita inainte ca ea sa fie pusa in practica. Locuitorii acestei lumi sunt condusi de teama si teroare. Spre deosebire de aceasta, distopia 'Brave New World'(sau "Minunata lume noua",whatever) infatiseaza o lume incadrata intr-un sistem politic socialist ce proclama o societate lipsita de individualitate,clasele sale sociale fiind bine delimitate si controlate prin intermediul propagandei.Specific acestei lumi este insa placerea trupeasca ce controleaza masele cu adevarat,inecandu-le in acceptare si ignoranta.
   Voi elabora un scurt rezumat al cartii pentru a capata o idee de ansamblu:
  In cadrul Lumii Noi,oamenii sunt controlati prin propriile lor placeri:sunt incurajati sa intretina relatii sexuale diverse,li se administreaza soma-un fel de drog- pentru a uita de probleme,existenta unor ritualuri speciale ce urmaresc instaurarea unei dependente interpersonale pana ce individul este abolit; iar ceea ce conteaza in final este binele intregii societati.Acesti oameni nu se pot reproduce pe cai firesti,ci sunt creati in eprubete.De la nastere acestia isi primesc conditia lor sociala care mai apoi le va deveni un scop in viata. Copii sunt educati sa isi accepte soarta prin psihopedie si tot felul de tactici ce conduc la implementarea unor conceptii fixe care sa-i urmeze pe tot parcursul vietii.Ca in orice distopie, un individ Bernard Marx se elibereaza din multime prin ideile sale diferite fata de cele majoritare. Acesta este atras de o femeie,Lenina,care ii va fi mai apoi insotitoare intr-o calatorie in lumea salbatica.Ajunsi acolo,Lenina isi va privi toate cunostiintele sale despre viata date peste cap caci lumea pe care aceasta o descopera nu are nimic in comun cu cea din care provenea. John, un salbatic local,impreuna cu mama sa,Linda sunt rapiti din anonimat si adusi in Lumea Noua. Baiatul este ghidat de Bernard intre granitele Noii Lumi dar acesta nu ii poate accepta conceptele, asa ca porneste o revolutie ce are ca scop eliberarea locuitorilor. Planul sau esueaza,este oprit si capturat. Conducatorul acestei Lumi ii dezvaluie si ii explica mecanismul ce face aceasta lume sa se invarta. John,cautand libertate si purificare,evadeaza din lumea infernala,se retrage din aceasta dar este urmarit.Infestat de civilizatie si ignoranta, acesta decide in final sa se sinucida.
 Motto: "COMUNITATE,IDENTITATE,STABILITATE". 

 Ceea ce mi s-a parut interesant in modul de constructie al acestei ideologii prezentate in carte este aceasta idee,de atacare si manipulare a oamenilor profitand de slabiciunile acestora,precum placere sau fericire,dezumanizandu-i, facandu-i usor de controlat prin iluziile de viata libera impuse de cei ce detin puterea.

Si constat ca este perfect adevarat faptul ca fericirea necesita sacrificii. Pentru a fi cu adevarat fericit trebuie sa renunti la setea de adevar,cunoastere,arta,religie,frumusete. Trebuie sa renunti la ceea ce cauti in toate lucrurile exterioare. Deci,sa nu cauti deloc. Sa iti accepti conditia umana si sa fii perfect impacat cu aceasta si cu tine insuti. Imi trezeste acest fapt o legatura cu doctrina budista,caci aceasta sustine ca durerea si suferinta provin din dorinte si pentru a atinge eliberarea (Nirvana) este nevoie ca individul sa se separe de lumea materiala si sa isi renege propriile dorinte si placeri.Aceasta sete de dorinte creeaza un cerc vicios al suferintei si tocmai acesta se doreste a fi eliminat prin meditatie si urmarea Caii cu opt brate.Nu doresc sa transpun aceasta filozofie  intr-o lumina proasta,ci doar sa fac conexiunea cu ceea ce reprezinta si ceea ce necesita atingerea fericirii precum si dezavantajele ei, raportata la un stat manipulator insetat de putere si dominatie.


 'Happiness has got to be paid for. You’re paying for it...paying because you happen to be too much interested in beauty. I was too much interested in truth. I had to pay too.'

luni, 15 iulie 2013

Subtilitatile mele iubite




  Ma intreb deseori de ce frumusetea lucrurilor nu este intotdeauna atat de evidenta...imi analizez miile de raspunsuri,dar nu pot insa gasi unul satisfacator in ceea ce caut. Caut insa frumusete. In orice. La orice ruina,la orice text literar parasit de melodie,in orice desen umbrit,in orice fiinta vie. Sesizez,imi permit sa cred,subtilitatile,misterele,enigmaticul unei persoane. Imi place sa ma ascund in umbra acesteia,sa ma invalui in misterul ei,sa constat cat de interesante sunt fiintele omenesti si cat de complex poate fi rationamentul sau gandirea acestora. Intotdeauna m-au fascinat privirile indelungi,insa fugare, gesturile timide si impiedicate, micile ticuri ale vorbirii sau comportamentului oamenilor. Cred ca acestea tradeaza adevarata sa persoana,ii demasca slabiciunile. Da,imi plac slabiciunile altora.Nu,nu le caut doar pentru a-mi menaja orgoliul sau a-mi ridica moralul…cu adevarat interesante sunt modurile in care persoanele incerc sa si le ascunda,sa le refuleze…acestea intorcandu-se inapoi spre ele,insa,precum un val,intr-o miscare translatorie,spargandu-se apoi de tarmul realitatii.Sunt normale acestea,toti incercam sa le ascundem in noi insine. Unii aleg doar sa le refuleze,sa le stagneze intr-un stadiu  bland,in timp ce altii le ucid precum niste balauri feroce,pentru a-si salva vointa. Gesturile timide,stangace,copilaroase isi ascund himerele…mie nu imi mai este frica de ele,acum. Imi place sa cred ca acestea sunt doar cortina opaca ce nu permite adevaratei personalitati sa se dezvaluie lumii.
    Orice lucru isi are frumusetea intrinseca,aceasta poate fi descoperita insa in functie de gradul de sensibilitate sau toleranta al observatorului,poate... O privire fatisa,o vorba cu dublu sens,un gest timid si o atentie spontana…isi pot ascunde persoanei adevarate furtuni sufletesti. Sa nu ma intelegeti gresit,ceea ce vrei sa exprimi sau ceea ce simti,nu ar trebui eschivat prin subtilitati,ci impartasite direct. Poate de aceea imi place sa sorb din fiecare farama de timiditate intalnitaceea ce am vrut sa exprim,ce am simtit sau ce am stiut,nu a strapuns spatiul exterior niciodata in concordanta cu intensitatea acestora. Mi-a placut mereu sa traiesc in mintea mea,insa realitatea nu functioneaza asa,si din pacate,am avut numai de suferit. Nu,nu ma contrazic deloc,aceste nesigurante sunt frumoase in esenta,denota trairi launtrice intense,dar acestea trebuie communicate exteriorului…neimpartasite,ele se usuca si pier,arzand cu acestea si o parte din increderea de sine a persoanei. Aceste amagiri,neimpartasiri pot reprezenta adevarate himere, ce incing intr-adevar spiritul propriu,dar pentru a fi cu adevarat un om remarcabil,acest lucru nu este suficient,fiind fara substanta reala in starea lor interiorizata. Toate acestea sunt trandafiri serpuitori in fiinta unei persoane,ghimpii acestora fiind intotdeauna pe interior. Cat de frumosi sunt insa trandafirii realistici,din plastic,vesnici,insa.


‘She grew sick in thought, and sat like Patience in a picture, smiling at Grief.’-Twelfth Night

duminică, 14 iulie 2013

Si azi plîngeam de fericire..









   Eliberarea spiritului,modelarea lui după tot ceea ce este frumos în lume,adevar...asta este ceea ce caut în viata.

    M-am întrebat mereu ce simt nisipurile atunci cînd valurile le mîngîie intermitent petalele... Simt oare eliberarea de caldura mistuitoare a Soarelui sau oare tocmai valurile le tulbura spiritul? Oare vantul nu poate alina suferinta marii? Oare briza nu-i poate saruta crestetul in valuri fara ca marea sa nu se clatine de emotie? Oare stridiile contopite in stanci vechi simt eliberarea valurilor ce se abat asupra lor? Oare valurile nu simt placerea ridicarii steagului alb atunci cand bat in retragere de la tarm? E curios cum Soarele isi poate incetini caldura  pentru a cadea in dezmorteala noptii. Miscarea poate elibera tensiunea la fel cum starea de repaus poate amorti durerea. Stand in adierea vantului,pe plaja,dezrobim nisipul de atingerea pamantului,ii oferim un nou adapost,ii oferim o parte din noi. In natura,toate imi par a se elibera reciproc de propria agitatie.

     Dar destul cu vesnica mea reverie. Lumea ascunde prea multa frumusete pentru a nu-ti rapi sufletul,a te regasi in frumos si a-ti transpune,pret de o secunda macar, toate idealurile si visele in frumusete. Eliberarea spiritului,transpunerea sufletului in captivitatea placerii de moment. Precum o melodie preferata,o carte marcanta sau un peisaj impresionant. Acel val ce iti acopera mintea si iti domoleste sufletul,iti poarta inima in labirintul seductiv al eliberarii de sine,al identificarii de sine cu exteriorul interiorizat. Menghina supararilor,durerilor,grijilor,suferintelor de peste zi ce pare ca rugineste si in final,se spulbera in mii de piese de puzzle ar reprezenta numai preludiul urmat de acel moment in care spiritul deja apartine frumusetii cautate,ferit de orice stransoare;acel  moment in care iti poti purta gandul cu incredere in momentel
e fericite cand mama iti zambea mandra si te saruta imediat pe frunte dupa ce ai cazut. Acel moment iti apartine in totalitate. Exact la fel ca in momentul in care minteam iti aluneca pe coloanele dorice sau ionice ale templului visarii iar bombaridierii realitatii nu le mai pot distruge unitatea. Iti incredintezi mintea unui lucru pe care nu-l poti controla in mod constient,dar iti confera relaxarea si siguranta irealitatii. Exact,acel moment ireal,desprins din timp si spatiu,doar pentru spirit.
      Ar putea semana cu fericirea daca insa nu ar slabi carcasa protectoare a inimii si a sufletului. Si asa,o ultima lacrima aluneca libera sub perna. Oare lacrima isi simte propria ei eliberare de emotiile mele?Eliberarea de sine este mereu cea mai dificila. 
  Nu desigur,lacrima nu poate exista fara mine,asa ca se usuca si moare. As mai servi inca un shot de nirvana,daca se poate...


“But it's hard to stay mad, when there's so much beauty in the world. Sometimes I feel like I'm seeing it all at once, and it's too much, my heart fills up like a balloon that's about to burst... And then I remember to relax, and stop trying to hold on to it, and then it flows through me like rain and I can't feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life…”- American Beauty