Cand amintirea ramane realitatea ultima
Cand gandul aluneca incet in surdina
Cand ploaia ma
trezeste ca o lumina
Cand ecoul
iubirii nu mai rasuna
Cand singuratatea
soapte suspina
Lasandu-ma
amintirilor prada,
Tu vei mai aparea
in franturi de vise
Unde candoarea
iubirii inca resimte
Petale uscate
cazute demult
Ce nu au fost
purtate de vantul nauc.
Chiar daca anii isi vor imprima insigna
Timpului reluat in vesnicie
Iubirea mea atemporala iti va surade
nefericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu