De ce scriu ? Zău că nu ştiu de ce scriu. De ce mă chinui să respir 24 de ore pe zi ? Nici asta. Cred că uneori ne mulţumim cu iluzia de a ne trăi viaţa. Chiar si asta ne poate satisface orgoliile uneori. În lipsă de altceva,e ok. Scriu ceea ce simt,cînd vreau si cum vreau ca să îmi pot elibera mintea.
Iată cobaiul de experiment pe birou.Elasticul care se întinde albăstrui în mîinile tale si îşi subţiază si depărtează marginile…se deschide de bună-voie.Se contorsioneaza…e in tensiune…rezista presiunii… îşi atinge libidoul si geme de plăcere. Vrea mai mult. Te imploră să îl eliberezi.Nu mai rezistă forţei ce-i prelungeste apogeul.Arată a infinit limitat.Îşi dă drumul…se desprinde din strînsoare si cade.Nu,nu se rupe.Doar cade si dă glas orgasmului. Starea de linişte care ii succede...un adevărat lux să te descătuşezi de presiune...
....
ups,wrong post.
....
*scroll*
*scroll*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu