Voices inside my head

   

 Can you remember…remember my name? The wind keeps singing to me that the last time you whispered, it got lost in the echo of other voices. That’s probably why it never reached me. I couldn’t hear anyone then,not even myself.

  Now,as look back in time I still don’t know if I should have trusted you from the very beginning. But somehow,I did. And this shook all my demons.

  You were you: all that you ever were and all that you’ll ever be. But I wasn’t me then. I was just a past ray in the summer sky, trying hard to stay under the sun. But I think at some point I really enjoyed it: the thrill of getting burned at any moment or getting to dance in the aching rain produced me the greatest pleasure. I got to know the unknown and so I wasn’t scared anymore: I was captivated. Yeah, captivated by all of your whiskey thrills, cocaine lines, burning ashtrays and guitars. Spicy kissing, tight grabbing, playful wishes, great attitude…and all the things you would like to feel in the great pleasure of a late summer breeze. Who wouldn’t fall for all of these? You weren't the real you in that environment and I wasn't me either. I think I stayed too much in the sun and I got burned. I wasn't used to all of these things. But now I’m just right back from the ashes and I’m burning everything around me,just like you did. My heart was of gold,but you loved like acid.

   And now, my own voice gets lost in the echo of other voices and it can’t reach you. I'm losing you,I'm losing myself. I think it was captured in your smoke circle and never really tried to get out. No one would ever stop to hear our story because no one ever cared. I don’t want to get any more sentimental…it’s not like me,I guess.

   I’m really tired, disappointed and out of energy. But it doesn’t matter. I’ll love you. Always. Time is nothing.

Waste words but speak nicely

 Lacrimi…tigari…melodii nefericite…Nu,astazi nu o sa facem asa. Dauneaza,in primul rand,ce sa-ti mai zic ?! «Fumatul dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jur»,asta este emblema tuturor pachetelor. Observ insa ca a aparut si varianta « adaptata » a acestui avertisment : «Iubind persoana gresita dauneaza grav sanatatii tale si nimanui nu-i pasa ». Putina tristete nu a omorat niciodata pe nimeni dar totusi,nu avem nevoie de ea in supradoza. Stim cu totii…da,este tragic,viata noastra este o drama continua.Dar hai sa pastram avertismentul cu tutunul,  parca ar convinge mai multa lume sa se lase de acest viciu (destul de similar cu dragostea *if u know what I mean*).  Cat timp pachetul aproape gol de Kent din buzunarul meu isi cere raspicat drepturile de autor,hai sa ne indreptam atentia catre alt plan. Da draga,astazi te las neterminat.

  Deocamdata, hai sa incercam sa ne abandonam viciile sangeroase si ego-ul nostru mult prea bine hranit de ele.

  Astazi o sa ne ghemuim intr-un fir de ata de cusut si o sa trecem printre buzele fiecarui om care a indraznit vreodata sa rosteasca un cuvant neadevarat…sau neiertator…sau mult prea aspru…poate a zgariat  vreun organ tetracameral…

  Da,este cel mai adevarat :noi,ca fiinte umane sunt dezavantajati in aceasta privinta a comunicarii inter-umane. Noi am fost blestemati sa ne exprimam cel mai bine prin cuvinte. Dar ce poate fi de fapt un cuvant ? Cuvant este si cuvantul « cuvant ». Sa spunem ca un cuvant ar putea fi un ac cu  gamalie.

  Il luam,ii aranjam sistemul de sustinere (aţa) si il catapultam. Cum a nimerit ? « Cu gamalia in sus. »  Ce ? Cine se vaita asa cu pofta ? O persoana a carei « poezie despre vara mea » a fost condamnata de sabia destinului. Nici macar cu un motiv…ci la repezeala. In graba sa insa, acul a strapuns cu un sunet stins de « jalnica idila, frate » centrul poeziei in cauza. Dupa un timp(crede-ti-ma,am stat eu sa urmaresc) rana s-a cicatrizat. Stiti ce a ramas in acel loc ? Un semn acoperit de un strat nou de piele.

  Prima tura :completa. Luam acul din nou,il conectam la ata si il aruncam. Ce sa vezi tu asa ? « Nu vezi nimic,ia-ti ochelari. Acul…uite ceva ascutit acolo » A picat, da, cu gamalia in jos. « Poftim ? Era acul meu preferat,gamalia era si una deosebita,pictata manual,nu alta ». Se pare ca s-a infipt bine in ceva. Nu pot vedea gamalia. Cred ca astupa o groapa in trotuar. Semaforul s-a facut verde. Pe el scrie “Multumesc,acum am incredere in mine”. Pietonii par sa fie profund recunoscatori si miscati,asa ca nu se grabesc in mersul lor.

 Si eu acum in final ma gandeam sa ma joc cu acul meu…insa mi-am dat seama ca sansele gamaliei sunt reduse fata de cele ale acului. Asa ca am luat un mic bob de orez,lunguiet si galbeniu si l-am atasat la capatul gol al acului. Nu este cel mai frumos ac,insa este sigur si sper sa tina.

Last summer I've...

Margaret Mitchell-Gone With The Wind

 


 ...read a lot and got some spare time for every relaxing activity I could ever imagine :D

Pamukkale- Turkey

...visited awesome places in Turkey and had the chance to see very beautiful sights 

.

Sun

...enjoyed staying in the sun and even got myself a nice tan in the end

Ephesus-Turkey

... saw that it's amazing how a great city can turn into ruins and only coffins  are there to maintain the existence of the forgotten over time

On the boat

...went on a boat trip + fed the seagulls

Fallen  in love

... had that kind of relationship that makes your summer and vanishes away as soon as autumn keeps getting closer and closer

Me

...made some changes,invested in myself
...learned how to play the guitar











      Click here for summer :D



                Now my question for you is: What was the thing that totally made your last summer?

Ladies and gentelmen,I have nothing to say so I'll just shut up

  Why are you even here,living and being conscious about your existence? You are here just as long as I can be here,writing this...and then,suddenly,it could be all over. 'I only take up a place in the world which may be better filled when I have made it empty.’ You have to make yourself matter to someone or to find a place where you belong and where you can express yourself freely. Your existence depends on your impact on others. You live in others.
  So,you can just think now for a second. For making yourself matter,you have to prove that your rational thinking,your mentality,the thing that defines you really matters to someone. People need you to be there. No matter what. They need you to be as mad as you can. They need you to talk crap,to act,to dance or to prove things you don't even believe in. They need what they see in you:your potential. They don't need the real you that sleeps deep inside. So get up and give them bastards what they really need! Give yourself as a gift to the world. It is mad,I know, but in a mad world you are needed. They need you to  be in line,always ready and prepared. They need your madness and your weaknesses to turn you into a reflection of themselves.
  So one question rises into my mind: why should they care about you? Well,hell yeah,they don't. That's so sad but true. We all,even if we don't want to admit it,we are selfish and rational creatures. And that also means that we have our own goals or interests and we have to fight everyday to reach them. That's the struggle that everyone's aware of. Nobody cares. Nobody cares if you have financial problems,if your parents are split up or if you have some certain health issues. So turn your back to the world when it turns her back to you. Be as mad as you like. Speak as much non-sense as you wish and try to conquer with yourself everyday. Make your actions matter to you and then try to make them good for somebody else. 
I may even sound crazy but this is just what I can think for now. You can wish for anything. As long as you don't belong anywhere and you better burn out than fade away,then this mad world is yours.
  And now,if you believe that my words made any sense to you,that's just fine.Although I didn't say anything new for tonight,thank you for the precious attention!

Pe principiul ‘It’s understood that Hollywood sells californication’

   « Iubitul meu nu ma mai intelege. Pozele mele de pe tumblr si facebook ar fi trebuit sa ii sugereze ca tot ce a fost intre noi s-a terminat. »

         *say wut?!*

   Este adevarat,traim intr-o epoca moderna,unde tehnologia este folosita pentru a ne facilita activitatile,influenta acesteia fiind resimtita si in domeniul comunicarii dintre oameni. Mesajele care isi pornesc circuitul de pe telefon,tablete,laptop-uri si alte minuni sunt receptionate mult mai rapid si usor si nici nu presupun vreun efort fizic substantial. Insa,oamenii fiind atrasi de comfort si inactivitate au culminat in stadiul de fiinte subordonate unui simplu telefon,cont de facebook sau a Whatsapp-ului, abandonand metodele asa-zis « traditionale ».

     Comunicarea in cadrul careia receptorul mesajului iti zambeste calduros sau te sageteaza cu privirea (dupa caz,desigur) a ajuns sa fie inlocuita de catre ecranul mohorat si plat al telefonului (aka Kristen Stewart-Brick Face).

 Si pana unde va merge toata aceasta dezumanizare a comunicarii ? Ei bine, ‘om trai si ‘om vedea.

    As dori insa acum sa trec in revista tipurile de « virtual communicators » pe care le-am tot analizat de-a lungul timpului :

• Tipul « omg, stai,asta trebuie postat pe facebook » :

  In mediul ei natural,acest tip de persoana isi va manifesta nerabdarea,sentimentele,gandurile,ambitia,curajul, tristetea,fericirea,nemurirea fiintei intr-un status,pe facebook in care spera ca ideile sale din citatele « unui d-ala filosof » vor starni o avalansa de aprecieri. Facebook-ul fiind singura sa realitate disponibila,aceasta persoana te va integra si pe tine in universul sau fascinant. Ai facut o poanta misto la care toata lumea a ras ? Fii mandru de tine,vei ajunge vedeta pentru o zi in lumea acestui tip de persoana. 

• Tipul « nu putem vorbi acum,mi s-a blocat Wapp-ul »

 Acest tip de persoana are un comportament foarte interesant, unele studii arata ca in cazul unei intreruperi ale conexiunii la Internet persoana in cauza poate deveni irascibila,chiar violenta. In mod obisnuit,acest tip este dotat cu un telefon lipit de palma  prin intermediul caruia va comunica mult mai eficient  cu ajutorul Whatsapp-ului .Distanta fata de receptor nu este importanta,cu cat este mai aproape receptorul,cu atat mai bine...atat timp cat degetele sale ii comunica ceea ce ar avea de spus. Eu,spre exemplu iti pot comunica asa :« gta fta,trcem la urm tip de comunicatr ».

• Tipul « ask-ul meu m-a bagat in depresie »

 Acest tip de persoana este una foarte atenta,grijulie si acorda o foarte mare atentie parerii celorlalti oameni, fiind capabila de destainuiri sincere si pasionale in fata unor necunoscuti. Fiind o fiinta atenta si sensibila criticilor,aceasta persoana nu se va da inlaturi de la receptionarea amenintarilor cu moartea, mesajelor de tipul « nu vezi ca toti te uram,de ce mai respiri ? » precum si unor intrebari tabu cu un raspuns unanim acceptat :« da,inca sunt virgina » .Desigur ca raspunsurile oferite unor simpli anonimi vor starni controverse si adevarate confesiuni demne de o telenovela + video-uri ale manifestarii talentului glorios. Adica,ce rost ar mai avea ask-ul daca nu ai putea arata lumii cat de « cool » e viata ta ?

• Tipul « nu stiu cum sa continui conversatia,asa ca o sa-mi verific facebook-ul »

 Acest tip de persoana este foarte diferit de cele prezentate mai sus. In timp   ce mediile virtuale ale celorlalte tipuri reprezentau singura realitate cunoscuta de acestia ;acest tip se va refugia intr-un mediu virtual tocmai de a scapa de o misiune imposibila :situatia de comunicare cu o persoana reala. Intentia acesteia nu este una rea, aceasta exprimandu-si  insa mai bine eul comunicativ,inventiv si creator in oricare dintre mediile virtuale mai  sus-mentionate.

Gama Do Major

  Ciupeste o coarda de chitara. Simte-i vibratia,asculta-i glasul si observa micile framantari succesive ale fiintei sale.Intemniteaz-o un moment sub apasarea degetului. Aceasta se va cutremura, apoi iti va fi supusa si te va  reprezenta intocmai. Elibereaz-o usor si permite-i sa-si rasufle nota muzicala. Toti incep cu vesnica Gama Do Major.

    Exact,ma refer la boboceii ce s-au pus pe invatat tainele chitarii si ale muzicii,cei care s-au lasat rapiti de ritmurile melodiilor preferate. Indiferent de genul muzical ale carui vibratii sonore te-au determinat sa doresti sa creezi tu singur muzica,incercarea creatoare proprie presupune o doza de curaj,determinare si pasiune. Orice lucru realizat cu un gram de pasiune este frumos si bun. Inceputul este intotdeauna cel mai greu : notele vor scartai,corzile vor fi in tensiune,ritmul melodiei nu va fi poate cel mai apropiat de adevar

iar vecinii nu vor fi poate cei mai incantati oameni. Insa,cu multa seriozitate,rabdare si vointa,  melodiile preferate ale Guns n’ Roses sau Iron Maiden  pot prinde viata in mainile tale. In fond,muzica este pentru toata lumea. Ea a dobandit o mare insemnatate in viata omului,devenindu-i prieten,remediu,antrenor si salvator. Muzica ocupa un rol din ce in mai important in toate aspectele de viata ale omului,aceasta fiind totoadata si un mijloc de exprimare artistica eliberatoriu. Versurile melodiilor iti dezvaluie poate tocmai ceea ce te framanta sau reprezinta o portita de renuntare la griji si probleme. Muzica cu adevarat buna este aceea care reuseste sa determine un om sa doreasca sa isi cumpere un instrument si sa reproduca el insusi acel ritm. Acea muzica ce inspira in imaginatie adevarate povesti de dragoste,de viata sau de interes public este cea care ar trebui promovata. Numai ea poate oferi oamenilor un adapost dar si un imbold de a schimba ceva in viata lor prin mesajul transmis. Ea este cea care motiveaza oamenii sa creeze sau sa distruga.

        Toti avem sansa de a crea ceva menit sa inspire. De ce nu am incepe cu muzica ?

All in all is what we are

       Listen up. 
  People may come and go in your life.You must embrace every opportunity you get and try to make the best of everything.Don’t quit,unless it is not worth it anymore...
                                                                             don’t be scared of it,you may lose it. 
  

  Nobody will be there to ease your pain.You must put it in the thing you’re good at;don’t waste it into addiction. 
 Work hard for everything,be thankful to anyone that offers you help and do not ever stop running. If you ever do that...
                                       others will try to take control over your life. 


  Be who the hell you want to be. Smile to all them haters. 
 Spend your time doing something that will count,no matter if it is for your future or your inner happiness.
   Have no fear of people,them all have their weakness...
                discover theirs and feed up yours to death.   

 Be damn good at what you’re good. 
 Everybody will hurt you at some point,learn to only trust yourself. 
 And always be happy,you don’t know your own purpose in this life, neither do others...
 So have fun and don’t regret none single choice that you’ve made. 
                                                                           You must be your own player,kid.

Same old story

O marioneta in mainile tale
Nu are nevoie de multe cuvinte
Ii incordezi in simtiri mrejele pana se rup.
Ramane eliberata;
Eliberata de imboldul ei de viata.
Pana atunci ea nu deosebea
Pistolul de caleidoscop
Decat daca le detonai pe amandoua.
Ai taiat sforile.
Vezi? Se usuca usor la pamant.
Sforile iti scapa usor din mana
Marioneta incearca.
Nu se ridica,nu poate.
Se zvarcoleste usor la pamant,
Tu razi de ea.
Spectacolul a fost un dezastru.
Tu o parasesti cu sforile atarnande.
Fumul ispitelor ii inabusa gandirea.
Marioneta a fost eliberata.
Fructul pulsiunilor temporare se coace.
Marioneta este eliberata.
 Realitatea ei se schimba.
Marioneta va fi eliberata.

Dar lumea inca uita...

   Tot aici ma aflu,tot pe acolo umblu,tot asta simt si tot ceea ce gandesc scriu. Nu,nu mai e chiar la fel. Incerc mereu sa ma reinventez,sa ma redescopar in realitati externe fiecare mai diferite si bolnave decat altele. E o instrainare,o instrainare de propria persoana ; o abandonare a ceva de care nu pot scapa. Incerc sa descopar franturi din propria fiinta in orice altceva decat in mine ;ma simt straina fata de propria mea persoana.Mi-am devenit o simpla cunostiinta, precum acea persoana care te recunoaste pe strada si iti zambeste,verificandu-si apoi telefonul in speranta ca a primit un mesaj. Simt in mine prea multe contradictii si tensiuni. Atunci cand ele rabufnesc ma pot opri in sfarsit si pot petrece cateva momente privind in trecut. Nu pot spune ca acest fapt imi elibereaza vreo emotie adanca,dar imi readuc in memorie instant lumea mea uitata,cea in care obisnuiam sa ma simt in siguranta. Acea lume pictata in culori pastelate si murdare,tari si vascoase; dominate de acele nuante in care obisnuiam sa traiesc :monotone,tipatoare dar slabe. 
   La contactul iminent cu lumea de care tu apartineai,m-am indragostit ireversibil. Toata agitatia,fumul,pericolul,chitarile,muzica,rock-ul si indrazneala mi-au captat intreaga fiinta intr-o scrumiera pe care o mai folosesc si acum,o viata intr-o dependenta continua. Inca mai cant la chitara,sa stii. Macar corzile chitarii pot vibra si simti acum emotiile mele. Stiu ca nu asta ma satisface. Cantecul meu nu imi mai are acceasi continuitate,tot ceea ce scriu nu mai poseda acceasi emotie ;nu mai transmite nimic. Dar nu as putea renunta la nimic ce inca imi pastreaza alaturi mici farame din fiinta ta si poate si a mea,asa cum obisnuia ea sa-mi fie pe plac. In mediul in care ma invart acum,cautandu-ma, deosebesc prea multa instrainare de sine din partea celorlalti,asa ca am nevoie de ceva care sa ma mentina intregita. Am nevoie de amintiri,de glasuri,de melodii la chitara cantate in zile ploioase si triste,de orice ma face sa ma simt in siguranta. Am nevoie de un parfum,o prima strigare,un prim cantec,un prim moment,un prim sarut, un prim sentiment,o prima minciuna,orice m-ar readuce pe aceeasi linie de plutire cu orizontul in care ma regasesc cel mai mult. Nu stiu daca imi voi putea nega la nesfarsit propriul sine sau fugi din calea sa,dar stiu ca daca ma voi opri acum, voi ceda cu siguranta. Nu am luat niciodata cu mine mai mult decat ceea ce am avut nevoie. Amintirile sunt refugiul meu preferat,nimic mai mult sau mai putin decat ele. Am calatorit cu ele peste tot si nu m-au dezamagit in ceasurile grele niciodata. In ele imi gasesc linistea,ele imi mai striga uneori ecouri ciobite ale fiintei mele. Ele imi omagiaza mereu tot ceea ce am iubit eu vreodata. Modul meu de gandire s-a schimbat drastic si nu cred ca mai pot privi totul la fel vreodata. Inca mai alerg,caut,descopar,pierd,distrug,parasesc si regret.

Dear God,

Please,forgive me and my mistakes.

I know that now I can’t just go back and start over

I have to continue what I have started.

Otherwise,I’ll stop for forever.

No,I do not think that picking between rose and stone is the hard part

I guess that letting the rose break and the stone crack is much worse.

If you want just one. But go on living with just one. Stone will be your soul.

You can’t have the rose back.

You can only watch it fall in anybody’s dusty hands.

You still have its smell that refrains your spirit from time to time

It feels just like flashes of moments trapped in time

Everything from the past gets trapped in time.

Petals and red got trapped in time,this is how it’s supposed to be.

A part of me gets trapped in time.

I run away from it,I run away from me.

I can hear the stone cracking too. I can’t stop.

It is just under my feet. I can step on it. I don’t have any feelings. Stone is my soul.

I just became one. I don’t need it anymore.

The rose starts to blossom inside but now I can only breathe.

But then remember to hold my breath for a moment

And then it hits me like rain:in the humming of the world I can still hear the rose breaking.

I can’t stop to listen to it,I must wander around forever.

This shall be my punishment and salvation.

'Skin the sun
Fall asleep
Wish away
Soul is cheap
Lesson learned
Wish me luck
Sooth the burn

Wake me up'

Always get back from where you started

    Astazi nu stiam ce sa mai scriu,asa ca m-am asezat,m-am calmat si am incercat sa-mi culeg de prin cotloanele mintii ideile mele atat de singuratice si ratacite. Fara speranta,lumea mea pe care o stiam se clatina,realitatea mi-a invadat teritoriul mental si m-a luat pe nepregatite. Mi-am aparat zidurile cu cele mai eficiente arme de aparare ale mele:negare,neacceptare,analiza,minciuni si in final intelegere si sinceritate. Da,si sinceritatea poate deveni o arma puternica atunci cand se iveste la momentul oportun,folosita in favoarea ta,ea iti garanteaza din start beneficiile asteptate. A fost destul de cumplit sa privesc tot ceea ce credeam ca este adevarat si real spulberandu-se in mine. Am fost constransa de circumstante si interese sa imi sfasii visele si lumea fara mila si sa nu mai privesc inapoi. Nici nu am mai facut-o. M-am indepartat prea mult de tarm iar mirajul oazei din desert a renascut in mare si in mine ar in fata mea. Este riscant sa ma avant in apele salbaticite de timpuri schimbatoare spre un loc care ar putea la fel de bine sa nu existe decat in alt abis de-al meu,dar cred ca este mai bine decat sa ma tarasc prin nisip,spre o destinatie indepartata si bine-cunoscuta. Nu,nu scriu asta ca sa imi exprim vreun gand. Scriu asta ca sa imi aduc aminte de unde am plecat ca sa stiu cum sa continui ceea ce am inceput. 

        Imaginatia si creativitatea unei minti nu ar trebui sa fie conditionata de o influenta exterioara,materiala atat timp cat aceasta este in sine ceva intangibil si incogniscibil. Nu cred ca puterea ei are vreo limita  decat daca ea reuseste sa fie limitata in mod mai mult sau mai putin intentionat. Cunoasterea lumii externe,spre exemplu,cunoasterea unor persoane noi,intrarea in contact cu noi moduri de gandire;ar trebui sa fie alocate ratiunii,sa fie analizate si aspectele benefice sa fie inmagazinate si utilizate de catre ratiune,in scopuri practice sau in scopuri imaginare. Deci imaginatia este doar o alta transpunere a ideilor acumulate sau a experientelor ce nu ar trebui sa fie alterata de acestea,ci doar inspirata. Toate experinetele acumulate trebuie trecute prin prisma ratiunii,trebuie gandite si judecate asa cum sunt ele percepute in mod subiectiv. Ele nu pot fi trecute prin prisma imaginatiei,caci acestea sunt reale si pot altera campul protector al acesteia tocmai prin infiltrarea unei prezente critice si rationale. Imaginatia nu judeca sau interzice,ea elibereaza si creeaza,confera asemanari unor deosebiri si atrage lumile percepute prin cunoastere. Uneste tot ceea ce face parte din sfera afectivitatii unei persoane,prinzand apoi viata in pagini. 

       Deja am deviat de la subiect in incercarea mea,reusita sper,de a defini uzul si importanta unei imaginatii curate. Da,unei imaginatii curate precum un cer alb,nepatat de nori albastrii. Am gasit un caiet in care mi-am insirat mai multe povestioare de cand eram mai micuta si am fost putin mirata de inocenta gandirii mele. Umbra unor analogii nesfarsite. Alb,imaculat si spiralat in litere micute si valuri de cuvinte. M-am decis sa pornesc in cautarea lor,in cautarea si regasirea mea. Mi-am descatusat barca legata de tarm,imbibata in muschi si putreziciune si m-am avantat in marea involburata. Nu m-am obosit sa-mi iau veste de salvare caci  ma indoiesc de precizia vartejurilor ametitoare atunci cand apa este atat de lina si muta. Mi-as fi dorit sa fie mai ametitoare,sa imi provoace teama,dar ea insa mi-a oferit curaj si speranta. Am reusit sa surprind in mici cioburi din oglinda mea,adica tot ceea ce am scris pana acum,mici reflexii timide ale persoanei care eram. Dupa cum urmeaza,eu gandeam asa:

• In fiecare carte este ascunsa cate o lume imaginara pe care o descoperim si in care ne integram parcurgand lin poteca acelei carti. Cand lecturam ne putem avanta pe aceste poteci si sa patrundem una dintre aceste lumi care exista in noi. O carte,precum o dragoste apusa poate fi recontactata prin intermediul reflectarii si imaginarii asupra acelor cuvinte ce ne-au sigilat anumite ganduri sau emotii. Le putem desigila oricand,aducandu-ne aminte sau visand.
• Descatusarea de lumea exterioara si de sine,din timpul lecturii este precum prima gura de aer in umezeala de diminetii;acea licarire care ne surprinde la granita dintre cele doua lumi,acea senzatie care atesta faptul ca noi doar plutim si ca orice este inca posibil atat timp cat suntem blocati in visare.
•  Mi-ar placea sa fiu un basm,sa induc speranta si incredere in bine,sa pot ciupi macar simtul moral al persoanei ce ma citeste. Sa prezint lumea ca pe o rampa de lansare,cu provocari si obstacole de infruntat care vor putea mereu fi biruite numai de materializarea intentiilor bune si a judecatii corecte. Inducerea de speranta in lupta pentru triumful iminent al binelui este ceea ce lipseste oamenilor.
• Arta insasi,creatia unui om, intruchipeaza portretul moral al acelei persoane,simbolizand nemurirea sa spirituala.

• Cerul asculta vise,numai omul cu pamantul le pot produce si implini. Granita dintre real si imaginar este mereu taioasa, de aceea visele,ca sa ajunga realiate au nevoie sa sangereze si sa se sfarame ca apoi sa fie rearanjate in modelul potrivit.

                                                              Traducerea si adaptarea:

                                                             Persoana mea curenta

                                                                    Montaj si scena:

                                                             Jurnalul de povestioare

                                                                            Actori:

                                                                 Nevoia De Stabilitate

                                                               Rememorarea Copilariei

                                                                      Functia Afectiva

                                                                            Inocenta

                                                                      Multe multumiri: 

                                                                Realitatii Coplesitoare

                                                                Instabilitatii Emotionale

Let it die...

 

Cand amintirea ramane realitatea ultima

 Cand gandul aluneca incet in surdina

Cand ploaia ma trezeste ca o lumina

 Cand ecoul iubirii nu mai rasuna

Cand singuratatea soapte suspina

 Lasandu-ma amintirilor prada,

Tu vei mai aparea in franturi de vise

 Unde candoarea iubirii inca resimte

Petale uscate cazute demult

 Ce nu au fost purtate de vantul nauc.

Chiar daca anii isi vor imprima insigna

 Timpului reluat in vesnicie

Iubirea mea atemporala iti va surade nefericirea.

My thoughts on reality and perceptions

 

  In primul rand,subiectul abordat momentan m-a fascinat dintotdeauna. Nu am de unde sa stiu daca chiar exista aceasta dimensiune ultima,numita realitate;nimeni nu ar putea-o cunoaste. Nu ma ghidez dupa o filozofie anume,ci doar incerc sa inteleg. Deci,as putea presupune ca asa numita cunoastere “a priori” ma poate ajuta, impreuna cu experienta acumulata, sa imi definesc realitatea si actiunile coordonate dupa aceasta.Voi incepe de la simplul fapt ca tot ceea ce exista cu adevarat este doar in mintea umana,caci realitatea este modificata dupa transparenta lentilelor prin care fiecare vede lumea. Tot ceea ce exista este caracterizat de spatiu si timp. Deci si constiinta mea are ca si caracteristici reale spatiul si timpul. Formele obiectelor(universaliile) exista in mintea fiecaruia.Aceste universalii au anumite caracteristici proprii,particularele.Percepem obiectele prin prisma subiectivitatii proprii,le atribuim caracteristicile dorite,in mod inconstient.Nimeni nu este controlat de vreo forta straina exterioara atat timp cat acesta constientizeaza acest lucru.As putea crede ca noi,oamenii,cautam eul propriu in orice situatie,incercand sa ni-l identificam. Perceptia asupra realitatii este relativa,acesta fiind diferita de la o cultura la alta,de la un grup social la altul sau in functie de experienta proprie. Da,sustin empirismul,cunoasterea provine din experienta. Pe de alta parte,rationalistii sustin ca exista anumite legi sau fapte valabile si cunoscute ce sunt prezente in minte inainte de dobandirea cunoasterii din experienta. La fel de adevarat. Lumea obisnuita este rezultatul unei interactiuni dintre incogniscibil(realitatea ultima) si structurile mintii noastre. Deci,fiecare individ isi percepe separat propria realitate prin spectrul structurilor mintii sale. Consider ca lumea,asa cum o vede fiecare,realitatea,in termeni exacti este doar o iluzie structurata de creierul nostru,lucrurile pe care le vedem neexistand independent de constiinta. 

 Deci realitatea este o iluzie pe care si-o creeaza fiecare. Si iluziile in general sunt create cu ajutorul aparentelor. Fiecare percepe realul in felul sau propriu.Normalitatea nu exista in acest caz.

As you might like it...

  De ce scriu ? Zău că nu ştiu de ce scriu. De ce mă chinui să respir 24 de ore pe zi ? Nici asta. Cred că uneori ne mulţumim cu iluzia de a  ne trăi viaţa. Chiar si asta ne poate satisface orgoliile uneori. În lipsă de altceva,e ok. Scriu ceea ce simt,cînd vreau si cum vreau ca să îmi pot elibera mintea.
   Iată cobaiul de experiment pe birou.Elasticul care se întinde albăstrui în mîinile tale si îşi subţiază si depărtează marginile…se deschide de bună-voie.Se contorsioneaza…e in tensiune…rezista presiunii… îşi atinge libidoul si geme de plăcere. Vrea mai mult. Te imploră să îl eliberezi.Nu mai rezistă forţei ce-i prelungeste apogeul.Arată a infinit limitat.Îşi dă drumul…se desprinde din strînsoare si cade.Nu,nu se rupe.Doar cade si dă glas orgasmului. Starea de linişte care ii succede...un adevărat lux  să te descătuşezi de presiune... 


*marshmallow's voice* Yaaaay,Unicorns!!
 ....
ups,wrong post.  
 ....
*scroll*
*scroll* 

‘I ate civilization. It poisoned me. I ate my own evil nature.’

    * male human being approaching me*
Him: My dear Lady,do tell me, with what pleasant hobby are you occupying your precious lifetime? I would like to know,if you are willing to tell me,if there is any chance for me to take up some time in your life. I find you very delicate,my Lady, and I do believe that your heart can offer me some mutual affection.
Me: Well,dear Sir, I must admit that your words do surprise me and I believe that your willing can turn true some day.
Him: Dear Lady,I must say that I have never met anybody like you in my whole life and I would do anything just to be around you.And,the most important thing,I will love you till the very end.
Me: One must know that your words have a very soft scent and they must be sustained by  strong evidence.But I must admit that I am a dreamer and a fool and these jobs are occupying my entire being and lifetime.
Him: Oh,my dear Lady,have mercy on my poor heart and beliefs. I was willing to make you happy.
Me:  Dear Sir, I do not wish to make you unhappy but you must understand me.Happiness has got to be paid for. You are too much interested in beauty and flirting.I am too much interested in truth. I have to pay too.  

Dreams,you see...

Mica recenzie si o abordare personala

   Astazi s-a intamplat sa termin de citit o carte interesanta: 'Brave New World' de Aldous Huxley. Aceasta este o distopie politica si este deseori comparata cu cea apartinandu-i lui George Orwell,anume "1984".Ideologiile prezentate in cele doua se situeaza la poli opusi. George Orwell proune o lume dominata de teama,ura, teroare,propaganda si un sistem de conducere totalitar in care orice incercare de revolutie este abolita inainte ca ea sa fie pusa in practica. Locuitorii acestei lumi sunt condusi de teama si teroare. Spre deosebire de aceasta, distopia 'Brave New World'(sau "Minunata lume noua",whatever) infatiseaza o lume incadrata intr-un sistem politic socialist ce proclama o societate lipsita de individualitate,clasele sale sociale fiind bine delimitate si controlate prin intermediul propagandei.Specific acestei lumi este insa placerea trupeasca ce controleaza masele cu adevarat,inecandu-le in acceptare si ignoranta.

   Voi elabora un scurt rezumat al cartii pentru a capata o idee de ansamblu:

  In cadrul Lumii Noi,oamenii sunt controlati prin propriile lor placeri:sunt incurajati sa intretina relatii sexuale diverse,li se administreaza soma-un fel de drog- pentru a uita de probleme,existenta unor ritualuri speciale ce urmaresc instaurarea unei dependente interpersonale pana ce individul este abolit; iar ceea ce conteaza in final este binele intregii societati.Acesti oameni nu se pot reproduce pe cai firesti,ci sunt creati in eprubete.De la nastere acestia isi primesc conditia lor sociala care mai apoi le va deveni un scop in viata. Copii sunt educati sa isi accepte soarta prin psihopedie si tot felul de tactici ce conduc la implementarea unor conceptii fixe care sa-i urmeze pe tot parcursul vietii.Ca in orice distopie, un individ Bernard Marx se elibereaza din multime prin ideile sale diferite fata de cele majoritare. Acesta este atras de o femeie,Lenina,care ii va fi mai apoi insotitoare intr-o calatorie in lumea salbatica.Ajunsi acolo,Lenina isi va privi toate cunostiintele sale despre viata date peste cap caci lumea pe care aceasta o descopera nu are nimic in comun cu cea din care provenea. John, un salbatic local,impreuna cu mama sa,Linda sunt rapiti din anonimat si adusi in Lumea Noua. Baiatul este ghidat de Bernard intre granitele Noii Lumi dar acesta nu ii poate accepta conceptele, asa ca porneste o revolutie ce are ca scop eliberarea locuitorilor. Planul sau esueaza,este oprit si capturat. Conducatorul acestei Lumi ii dezvaluie si ii explica mecanismul ce face aceasta lume sa se invarta. John,cautand libertate si purificare,evadeaza din lumea infernala,se retrage din aceasta dar este urmarit.Infestat de civilizatie si ignoranta, acesta decide in final sa se sinucida.

 Motto: "COMUNITATE,IDENTITATE,STABILITATE". 

 Ceea ce mi s-a parut interesant in modul de constructie al acestei ideologii prezentate in carte este aceasta idee,de atacare si manipulare a oamenilor profitand de slabiciunile acestora,precum placere sau fericire,dezumanizandu-i, facandu-i usor de controlat prin iluziile de viata libera impuse de cei ce detin puterea.

Si constat ca este perfect adevarat faptul ca fericirea necesita sacrificii. Pentru a fi cu adevarat fericit trebuie sa renunti la setea de adevar,cunoastere,arta,religie,frumusete. Trebuie sa renunti la ceea ce cauti in toate lucrurile exterioare. Deci,sa nu cauti deloc. Sa iti accepti conditia umana si sa fii perfect impacat cu aceasta si cu tine insuti. Imi trezeste acest fapt o legatura cu doctrina budista,caci aceasta sustine ca durerea si suferinta provin din dorinte si pentru a atinge eliberarea (Nirvana) este nevoie ca individul sa se separe de lumea materiala si sa isi renege propriile dorinte si placeri.Aceasta sete de dorinte creeaza un cerc vicios al suferintei si tocmai acesta se doreste a fi eliminat prin meditatie si urmarea Caii cu opt brate.Nu doresc sa transpun aceasta filozofie  intr-o lumina proasta,ci doar sa fac conexiunea cu ceea ce reprezinta si ceea ce necesita atingerea fericirii precum si dezavantajele ei, raportata la un stat manipulator insetat de putere si dominatie.

 'Happiness has got to be paid for. You’re paying for it...paying because you happen to be too much interested in beauty. I was too much interested in truth. I had to pay too.'

Subtilitatile mele iubite

  Ma intreb deseori de ce frumusetea lucrurilor nu este intotdeauna atat de evidenta...imi analizez miile de raspunsuri,dar nu pot insa gasi unul satisfacator in ceea ce caut. Caut insa frumusete. In orice. La orice ruina,la orice text literar parasit de melodie,in orice desen umbrit,in orice fiinta vie. Sesizez,imi permit sa cred,subtilitatile,misterele,enigmaticul unei persoane. Imi place sa ma ascund in umbra acesteia,sa ma invalui in misterul ei,sa constat cat de interesante sunt fiintele omenesti si cat de complex poate fi rationamentul sau gandirea acestora. Intotdeauna m-au fascinat privirile indelungi,insa fugare, gesturile timide si impiedicate, micile ticuri ale vorbirii sau comportamentului oamenilor. Cred ca acestea tradeaza adevarata sa persoana,ii demasca slabiciunile. Da,imi plac slabiciunile altora.Nu,nu le caut doar pentru a-mi menaja orgoliul sau a-mi ridica moralul…cu adevarat interesante sunt modurile in care persoanele incerc sa si le ascunda,sa le refuleze…acestea intorcandu-se inapoi spre ele,insa,precum un val,intr-o miscare translatorie,spargandu-se apoi de tarmul realitatii.Sunt normale acestea,toti incercam sa le ascundem in noi insine. Unii aleg doar sa le refuleze,sa le stagneze intr-un stadiu  bland,in timp ce altii le ucid precum niste balauri feroce,pentru a-si salva vointa. Gesturile timide,stangace,copilaroase isi ascund himerele…mie nu imi mai este frica de ele,acum. Imi place sa cred ca acestea sunt doar cortina opaca ce nu permite adevaratei personalitati sa se dezvaluie lumii.

    Orice lucru isi are frumusetea intrinseca,aceasta poate fi descoperita insa in functie de gradul de sensibilitate sau toleranta al observatorului,poate... O privire fatisa,o vorba cu dublu sens,un gest timid si o atentie spontana…isi pot ascunde persoanei adevarate furtuni sufletesti. Sa nu ma intelegeti gresit,ceea ce vrei sa exprimi sau ceea ce simti,nu ar trebui eschivat prin subtilitati,ci impartasite direct. Poate de aceea imi place sa sorb din fiecare farama de timiditate intalnitaceea ce am vrut sa exprim,ce am simtit sau ce am stiut,nu a strapuns spatiul exterior niciodata in concordanta cu intensitatea acestora. Mi-a placut mereu sa traiesc in mintea mea,insa realitatea nu functioneaza asa,si din pacate,am avut numai de suferit. Nu,nu ma contrazic deloc,aceste nesigurante sunt frumoase in esenta,denota trairi launtrice intense,dar acestea trebuie communicate exteriorului…neimpartasite,ele se usuca si pier,arzand cu acestea si o parte din increderea de sine a persoanei. Aceste amagiri,neimpartasiri pot reprezenta adevarate himere, ce incing intr-adevar spiritul propriu,dar pentru a fi cu adevarat un om remarcabil,acest lucru nu este suficient,fiind fara substanta reala in starea lor interiorizata. Toate acestea sunt trandafiri serpuitori in fiinta unei persoane,ghimpii acestora fiind intotdeauna pe interior. Cat de frumosi sunt insa trandafirii realistici,din plastic,vesnici,insa.

‘She grew sick in thought, and sat like Patience in a picture, smiling at Grief.’-Twelfth Night